Interviu Oliver Bauer

Acum câteva săptămâni am participat la o degustare ținută de Oliver, cu vinurile produse la crama ce îi poartă numele. Dincolo de modul în care își prezintă vinurile, un pic glumeț, totuși fiind foarte serios în ceea ce privește experiența de degustare, Oliver mi-a atras atenția prin modul foarte direct, germanic, în care se exprimă asupra industriei cu plusuri și cu minusuri. În acel moment mi-am dat seama că este foarte relevant pentru seria #WineBusiness să îl iau deoparte la o discuție și nu m-a dezamăgit deloc. Am extras câteva idei, în general pe cele mai cuminți, și le readuc mai jos cu liniuțe, dar pentru părțile cele mai picante este necesar să urmăriți interviul video. O să vă placă!

• Stabilit în România din 2003, vinifică la Știrbey, dar și la Oliver Bauer.
• ”Job-ul” la Știrbey a fost o oportunitate că nu a vrut altcineva. Primii ani au fost foarte dificili, eram foarte singur, eu și câinele, și munceam foarte, foarte mult. Oliver Bauer ca brand nu ar există fără Raluca 🙂
• Din punct de vedere tehnic, progresul ultimilor 10-15 ani e evident, din punct de vedere al vinurilor curate, am făcut foarte mulți pași.
• În 2003 îmi era greu să găsesc un vin pe care să îl beau și îmi aduc aminte de un Castel Bolovanu 2001 și un Riesling italian de la SERVE, Vinul Cavalerului 2002. Vinurile astea mi-au arătat nu doar că există potențial, dar că există oameni care îl exploatează. În schimb, multe vinuri din aceea vreme le beam cu oarecare îndoială.
• România merită mai mult, încă nu avem vinuri legendare. Din păcate încă, atunci când vorbim despre vinul românesc vorbim despre mărime, cantitate și tehnică. Încă ne lipsește viziunea, acolo unde vrem să fim că piață peste 20-30 de ani. Vedem cum fiecare cramă are multe game de vinuri, de la bag-in-box la vinuri de Horeca – dacă tu faci de toate, nu faci nimic. Ar trebui să ne specializăm pe o anumită direcție.
• Cramele trebuie să înceapă să își definească un stil popriu. Prefer să văd 100 de crame fiecare cu stilul ei decât un producător mare cu un amalgam de game. Nu ne putem bate cu jucătorii mari globali pe cantitate. Sunt foarte puțini producători mari care au un stil propriu bine definit, cum ar fi Recaș. Din punctul meu de vedere ei sunt cei mai performanți. La alții nu înțeleg care e conceptul din spate.
• Văd foarte multe crame mari care imită ce fac cramele mici, în sensul invers nu am văzut nimic.
• Și eu sunt consumator. Dacă trag o linie văd și azi ce am văzut și acum 10-15 ani. Vedem o sarabanda pe toate canalele noi de comunicare, dar dacă mergi în Horeca, vinul pe care îl găsești în locațiile mari sunt vinurile pentru care în general s-a plătit listarea.
• Avantajul nostru e că nu putem fi copiați fără să fii Oliver sau Raluca, pentru că noi suntem cei care facem vinul, îl marketăm și îl vindem.
• Tot ce facem trebuie să se autosusțină, adică dacă fac un un vin trebuie să se poată vinde la un preț care să acopere investiția, să genereze profit, dar și necesarul investiției pentru ca anul viitor să îl putem face din nou. Altfel am greșit și produsul meu nu e ce trebuie.
• Nu înțeleg ce caută un vin premium la retail și consider că cei care au listat vinurile premium în retail în săptămânile de lock-down au greșit. Vinurile premium trebuie să se vândă exclusiv în magazinele specializate pentru că trebuie explicat. Eu când cumpăr un vin scump am și întrebări și cei care îl vând trebuie să știe să răspundă la ele, altfel nu cumpăr.
• Noi nu avem taxe de listare pentru Horeca și refuzăm să lucrăm cu cei care pun adaosuri mult pre mari la vinuri pentru că simt că îl păcălesc pe clientul vinului meu. Însă toți, și proprietarii de restaurant, dar și clienții trebuie să înțeleagă că prețul vinului în localuri include și farfuria, și personalul și servirea, e normal să fie mai scump decât pe raft.
• Pandemia ne-a lovit grav, 85% din business-ul nostru e prin Horeca dar am supraviețuit fiind creativi, am lansat un shop online propriu și am făcut degustări online. Astfel am reuști să ne păstrăm nivelul de vânzări. Toate astea se datorează clienților fideli care ne-au salvat iar pentru asta le suntem foarte recunoscători și le mulțumim. Avem o clientelă foarte mișto, practic suntem toți o familie.
• Am observat că clienții au devenit mai sensibili la preț, în sensul că vor să știe de ce anume li se cer banii pe o sticlă de vin. Ce sper eu e că au devenit mai critici și se va ajunge la o auto-curățare și la o specializare a producătorilor.
• Vinurile Știrbey sunt pentru connaiseuri iar Bauer sunt pentru geeks. Sunt gândite să se completeze. Cel mai mare compliment e când mă întreabă cineva cum reușesc să fac 4, 5 vinuri atât de diferite din Sauvignon Blanc.
• La Bauer facem multe vinuri pentru că vrem să arătăm competența și diversitatea, vrem să arătăm că se poate. Sunt sigur că nu există nimeni căruia să îi placă toate vinurile făcute de mine 🙂
• Când vreau să văd ce face o cramă, mereu încep cu cel mai ieftin produs al lor, pentru că dacă ăla e bun, șansele sunt că toate să fie bune.
• Feteasca Neagră este un vin dificil de vinificat, dar are un potențial imens, ar putea să ne poziționeze internațional din punct de vedere al calității vinului românesc.
• Acum 20 de ani, în Germania, nu mi-aș fi imaginat că o să fiu ceea ce sunt acum.
• Pentru viitor îmi doresc să continui să explorez vinul românesc și să pot da un pic înapoi, să ajut să ajungem să fim din punct de vedere al aprecierii și reputației unde merită România să fie din punctul de vedere al calității vinului.
• Sfat de încheiere: Începeți să aveți încredere în gustul propriu, rămâneți deschiși și curioși, încercați multe vinuri.